Poemul Ierusalimului (Orașul viitorului)

Citit (cu titlul "Ierusalim (Orașul viitorului)") în cadrul Colocviului de literatură creștină al Ziarului Lumina de la Mănăstirea Cernica, 26 noiembrie 2017 și publicat în Lumina Literară și Artistică/noiembrie 2017

 

Poemul Ierusalimului (Orașul viitorului)

Tu fă doar un pas,

cel mai mic,

Și Orașul singur va veni către tine

îmbrățișându-te, colinele arse de vânt

și albite de soare

se ridică vertical, ondulându-se

ca niște mari suprafețe de apă,

ca talazurile verzi ale mării.

Iată-le cum vin către tine să te îmbrățișeze,

Cum petalele mari de floare

Se înfășoară în jurul pistilului,

să îl protejeze

de noapte.

Tu ești pistilul! Ești centrul.

Ești pelerinul nerătăcitor

străbătând noaptea drumurilor

spre lumină

Căci dorind ai venit.

Nu te teme! Iubește-le!

Aceste peisaje uscate 

care se ridică vertical, vălurindu-se

ca niște cortine pe scena 

cerului

Când autocarul aleargă în goană

Pe panglica perfectă a șoselei

de la Tel-Aviv la Ierusalim

Nici nu ai timp să te uiți în telefon,

să verifici fusul stelar și imaginile,

Peisajul te fură cu totul,

deși parcă nu ar avea nimic de spus.

Dealurile tocite cu blocuri de piatră albă, răsărite în vârful lor,

aleargă înapoi pe orizontul stâng și cel drept al șoselei, 

care se unesc

cu orizontul din față, 

în care intri, despicându-l 

cu săgeata șoselei

ce nu știe să se oprească.

Dorind,

Cu turbioanele dragostei intri

În această țară a viitorului.

Dintre ură și dragoste

mai mare e dragostea.

Dragostea poate converti până și profețiile,

decantând fiecare silabă a Domnului

prin filtrul iubirii,

neschimbând nici un cuvânt,

ci decantând

fiecare silabă a Domnului.

Luminați fiecare cuvânt cu inima voastră, ca pe un diamant!

Purtați cărțile profețiilor pe brațele deschise ale dragostei

și ale iertării

și limpede va fi viitorul!

agape

Ochii copiilor vor ști să citească.

Șoseaua virilă mă poartă

pe acest pământ preabătrân

încrustat de cuvinte

către un oraș al viitorului

unind pietrele albe ale trecutului

cu brațele fierbinți ale oamenilor

și cu voința lor dârză.

Sfânta Cruce răsărind

Din steaua lui David,

udată de brațele fierbinți ale Elenei

și de inima ei dârză

și iubitoare.

Luminați, luminați

Orașul viitorului!

pietrele albe ale trecutului, încrustate cu grijă,

și inimile dârze ale oamenilor

au nevoie de dragostea voastră.

Ie-Ru-Sa-Lim!